In prezent deplasarea cu autovehicule cu patru sau mai multe roti este o banalitate, insa majoritatea oamenilor, in general, dar chiar si o mare parte dintre conducatorii auto, nu-si pun foarte multe intrebari despre felul in care ansamblul mecanic al rotilor asigura o deplasare sigura si o manevrabilitate prompta chiar si la viteze foarte mari.
In realitate, exista o multime de componente si angrenaje mecanice care fac posibila deplasarea autovehiculelor moderne chiar si la viteze superioare.
Tocmai de aceea, in acest articol, vei afla cateva informatii despre conceptele si elementele principale care au legatura cu deplasarea rectilinie a autovehiculelor precum si despre procedeele care sunt folosite pentru echilibrarea rotilor astfel incat sa se evite uzura anvelopelor si a altor componente si ansambluri mecanice implicate in deplasarea si stabilitatea masinii.
Cuprins:
1. Unghiul de fuga in contextul operatiunii de geometrie a rotilor
3.1 Folosirea plumbilor la echilibrarea rotilor
In ansamblul verificarilor mecanice de service privind sistemul de suspensie sau sistemul de directie, un loc central il ocupa verificarea geometriei rotilor. Acest concept si operatiune mecanica, in acelasi timp, are un rol important pentru asigurarea unei alinieri perfecte a rotilor unui autovehicul in raport cu parcursul rectiliniu ideal al acestuia.
Totusi, nu doar geometria rotilor sau, mai bine spus, a sistemului de directie, este importanta pentru siguranta participantilor la trafic si pentru evitarea unei uzuri premature sau neuniforme a anvelopelor deoarece, tot in aceasta zona de interes, poate fi vorba si despre echilibrarea rotilor. Intre aceste doua notiuni exista mereu o confuzie, chiar si in randul soferilor mai experimentati, si, de aceea, este necesara intelegerea importantei fiecarei operatiuni in parte si a beneficiilor pe care le au asupra modului de conducere.
Popular numita geometria rotilor, aceasta operatiune se refera de fapt la realizarea geometriei sistemului de directie avand in vedere ca implica de fapt alinierea in parametrii normali atat a rotilor fata de planul de deplasare al vehiculului, cat si alinierea lor una fata de cealalta in vederea oferirii unei tinute de drum bune si in parametri normali.
Geometria rotilor, odata realizata, are efecte benefice asupra manevrabilitatii masinii care se va efectua int-un mod mult mai usor chiar si in conditii de drum dificile, asupra uzurii premature a cauciucurilor, fie ca vorbim de anvelope de vara, anvelope de iarna sau de anvelope all season, precum si in privinta asigurarii unui control superior la accelaratie si la franare.
In contextul geometriei rotilor, un rol important il are reglarea unghiului de fuga. Din punct de vedere al simptomelor unui unghi de fuga dezechilibrat, masina se va comporta in trafic intr-un mod neuniform, fapt ce poate fi sesizat de catre conducatorul auto prin lasarea pentru un moment a volanului liber. Daca in acest timp masina incepe sa schimbe directia singura - producandu-se asa numitul fenomen de “tragere” - inseamna ca exista o problema la unghiul de fuga.
Un unghi de fuga perfect aliniat este acela in care rotile puntii fata si ale puntii spate sunt paralele intre ele (stanga-dreapta) si perfect perpendiculare pe suprafata de rulare.
De asemenea, detectarea unui unghi de fuga prost aliniat se poate observa vizual prin inspectarea modului de uzura al anvelopelor. Una dintr ecele mai bune metode de verificare a uzurii neuniforme a cauciucurilor masinii este cu ajutorul unei monede metalice. Se va introduce moneda cu muchia metalica in canelura anvelopei in cele trei zone esentiale:
la exterior (zona superafetei de rulare aflata catre drum)
la mijlocul caii de rulare (zona centrala a anvelopei)
la interior (suprafata de rulare aflata catre autovehicul).
Se noteaza la fiecare masuratoare nivelul pana la care moneda poate fi introdusa in caneluri. O masina cu un unghi de fuga perfect aliniat ar trebui sa aiba canelura anvelopelor de aceeasi adancime la toate cele trei zone masurate. Daca exista diferente vizibile intre adancimile celor trei zone masurate ale benzii de rulare este un semn clar ca unghiul de fuga trebuie aliniat si este necesara efectuarea operatiunii de geometrie a rotilor.
Geometria rotilor implica nu doar reglare unghiului de fuga ci si a unghiului de cadere si a celui de convergenta.
Unghiul de cadere indica cat de mult deviaza roata de la pozitia verticala atunci cand este privita direct din fata sau din spatele masinii. Unghiul de cadere se exprima in grade si poate avea valori negative daca partea superioara a anvelopei este inclinata catre axul central al masinii sau pozitive daca, dimpotriva, inclinarea este spre exteriorul corpului masinii.
Unghiul de convergenta indica orientarea anvelopelor rotilor fata de caroseria autovehiculului atunci cand ansamblul este privit in plan vertical de sus in jos. Alinierea rotilor cu caroseria trebuie sa fie perfect liniara, adica unghiul de convergenta ar trebui sa fie 0. Daca exista valori pozitive, detectate prin geometria computerizata, atunci rotile sunt orientate catre partea din fata a caroseriei conform directiei de mers. Daca valoarea este negativa, rotile sunt indreptate catre partea din spate a caroseriei in raport de directia de mers. In ambele situatii, fenomenul de deviere duce la uzura anvelopelor, derapaje, supravirare sau subvirare cu potentiale efecte negative in trafic.
Fiind total deosebit de geometria rotilor, conceptul de echilibrare a rotilor priveste doar ansamblul janta - anvelopa privit in mod unitar.
Spre deosebire de geometria rotilor, echilibrarea rotilor are legatura cu greutatea specifica a fiecarei roti in parte. In cadrul acestui concept, greutatea rotii este suma intre greutatea jantei si cea a anvelopei montate.
In cazul rotatiei la viteze mari, prin aparitia fortelor centrifuge si centripete, pot aparea dezechilibre ale miscarii provocate de o distribuire neuniforma a greutatii pe circumferinta rotilor. Cauzele aparitiei acestor dezechilibre sunt multiple si de natură diversa:
Uzura neuniforma sau defecte de fabricatie ale anvelopelor;
Uzura accentuata sau defectarea unor componente din cadrul suspensiei;
Lovirea rotilor in obstacole ale suprafetei de rulare ( gropi, borduri, santuri, teren accidentat etc.)
Cel mai adesea, impactul puternic al rotilor provocat de trecerea peste gropi sau denivelari mari ale carosabilului este principala cauza a dezechilibrarii uneia sau mai multor roti. Dezechilibrarea rotilor nu tine cont de motricitate, astfel ca te poti trezi cu o roata dezechilibrata pe puntea fata sau pe puntea spate, in functie de zona care a suferit un impact mai puternic.
Impactul poate conduce la deformarea jantei sau a anvelopei. Un semnal ca s-a ajuns in aceatsa situatie este aparitia unor vibratii la marirea vitezei de rulare. In functie de puntea (fata sau spate), vibratia se va resimti la volan ( daca roata sau rotile afectate sunt cele de la puntea fata) sau direct in scaunele soferului si ale pasagerilor (daca este vorba de o dezechilibrare a rotilor puntii spate).
Vibratia este resimtita la producerea unui dezechilibru major. Totusi, rotile pot fi dezechilibrate chiar si fara a transmite astfel de semnale tactile. De aceea, inspectarea regulata a anvelopelor este un mod de actiune recomandat tuturor soferilor pentru a se identifica din timp anumite modele neuniforme de uzura ale benzilor de rulare care pot indica o dezechilibrare a rotilor.
Echilibrarea rotilor se face in mod normal de fiecare data cand se face schimbul anvelopelor de vara cu anvelopele de iarna la trecerea de la un sezon la altul sau chiar si in momentul rotatiei anvelopelor daca pe masina sunt instalate anvelope all season pe intreg parcursul anului.
Atelierele auto sau vulcanizarile de nivel profesional sunt dotate cu aparate de echilibrat roti care contin un modul de rotatie in care roata este fixata si invartita la viteze mari. Dispozitivul are o serie de senzori care masoara iregularitatile de rotire si noteaza zonele cu probleme in care trebuie adaugata o anumita greutate suplimentara pentru a echilibra astfel miscarea de rotatie.
Desigur, exista si o serie de echipamente avansate din punct de vedere tehnologic folosite la operatiunea de echilibrarea a rotilor prin simularea cat mai aproape de realitate a comportamentului rotilor. Astfel, roata masinii este fixata in cadrul unui astfel de aparat de echilibrat care aplica apoi o serie de forte si greutati care imita aproape perfect fortele si greutatile ce actioneaza asupra rotilor in timpul mersului. Desigur, sunt introduse in memoria aparatului tipul si masa vehiculului specific pentru care se face verificarea. Aceste aparate de echilibrat roti detecteaza intr-un mod mult mai precis imprefectiunile si ajuta la o echilibrare aproape perfecta a rotilor.
Operatiunea de echilibrarea a rotilor trebuie realizata la fiecare schimbare de anvelope sau, daca acestea nu sunt scoase de pe jante, la fiecare interval de 10-15.000 de Km
Cea mai comuna metoda de echilibrare a rotilor consta in aplicarea de contragreutati in zona opusa celei detectate de catre aparatul de echilibrare ca avand o greutate suplimentara.
Contragreutatile sunt denumite in mod popular “plumbi” cu referire la materialul din care sunt realizate. Plumbii pentru echilibrarea rotilor au dimensiuni si greutati diferite si sunt aplicati prin strangere cu un cleste special pe janta in locul indicat de aparat.
Imediat dupa aplicarea plumbilor, roata este testata din nou in aparat pentru a verifica rotatia si daca problema de dezechilibru a fost remediata. Contragreutatile aplicate au rolul de a echilibra de fapt miscarea de rotatie astfel ca aceasta sa fie uniforma. Se elimina astfel vibratiile, uzura anvelopelor si chiar se preintampina unele probleme mecanice mai mari ce pot aparea la drum lung. In plus, rotile perfect echilibrate contribuie la realizarea unei consum optim de carburant, rularea autovehiculului find cat mai aproape de conditiile ideale prevazute de proiectanti.
O metoda noua de echilibrare a rotilor, mai ales in cazul autovehiculelor mai mari de transport marfa (autocamioane sau autotutilitare) sau de pasageri ( microbuze, autobuze, autocare), consta in folosirea granulelor de echilibrare a rotilor sau a pulberilor cu aceeasi destinatie.
Acest produs inlocuieste contragreutatile traditionale din plumb si nu este indicat ca amebele metode sa fie folosite concomitent.
Granulele de echilibrat roti sunt confectionate din sticla sau alti compusi similari, au o duritate apreciabila, si forma sferica. Granulele au proprietati antistatice pentru a nu se lipi de peretii interiori ai anvelopelor. Pentru echilibrarea rotilor se introduce interiorul anvelopei o cantitate de granule de echilibrat roti corespunzatoare marimii acesteia. Cantitatea necesara de introdus este prevazuta pe ambalajul granulelor sub forma unui tabel cu dimensiuni multiple ale rotilor.
Odata introdusa cantitatea solicitata de granule, echilibrarea rotilor se va realiza in mod natural prin intermediul conlucrarii fortelor centrifuge la rotirea pe carosabil. Aceasta metoda nu uzeaza anvelopele ci, dimpotriva, contribuie la o reducere a uzurii acestora cu peste 15-20% fata de metodele de echilibrarea a rotilor prin contragreutati din plumb. Folosind granule de echilibrat roti uzura anvelopelor va fi uniforma, iar precizia acestei metode este superioara metodei traditionale.
Merita mentionat si ca granulele de echilibrare nu se topesc si nu se sparg la temperaturi inalte sau la socuri fiind astfel o metoda comoda si facila de aplicat.
In concluzie, atat echilibrarea rotilor cat si geometria sistemului de directie, desi sunt notiuni diferite, contribuie fiecare la un mod de rulare optim al autovehiculelor, la reducerea uzurii anvelopelor si la realizarea indirecta a unei economii in timp de combustibili. Orice sofer diligent ar trebui sa foloseasca aceste metode la intervale regulate, sau ori de cate ori este nevoie, pentru a exploata in cele mai bune conditii tehnice autovehiculul.
Sura foto: pexels.com
